Cele mai vechi urme de locuire din preajma orașului Cluj se referă la o așezare neolitică descoperită în apropierea dealului Hoia, aparținând culturii Sarcevo-Criș. Aceleiași culturi îi mai aparțin: un mormânt descoperit în cartierul Mănăștur și o așezare de pe strada Memorandumului.
Traco-geții și celții au populat zona din apropierea Clujului începând cu epoca bronzului și a fierului. Pe Cetățuie se presupune că a existat o cetate dacică, care controla drumurile comerciale care se intersectau aici venind dinspre nord-sud și est-vest.
După cucerirea romană și constituirea provinciei traiane s-a întemeiat pe malul drept al Someșului Mic așezarea Napoca, menționată pentru prima oară pe o bornă kilometrică- miliarum (107), descoperită la Aiton în anul 1758, pe drumul roman care venea de la Potaissa.
Așezarea se bucura de o poziție stategică și comercială avantajoasă. Prin Napoca trecea drumul comercial care pornea de la Lederata pe Dunare, trecea prin Tibiscum, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa, Napoca și se îndrepta spre Porolissum.
Datorită importanței sale, împăratul Hadrianus (117-138) i-a acordat titlul de Municipia, Aelium Hadrianum Napoca, iar Marcus Aurelius (161-180) pe cel de Coloniae , Colonia Aurelia Napoca. Capitala Daciei Porolissensis, Napoca, era condusă de Ordinul Decurionilor format din 50 de persoane provenind din rândul marilor proprietari de pământ, negustorilor și a persoanelor influente.
După modelul Romei, orașul a fost împodobit cu construcții tipic romane: temple, teatre, termae, basilici și un forum plasat probabil în centrul actual al orașului.
Retragerea armatei și administrației romane (271-275) la sud de Dunăre din ordinul împăratului Aurelian a lăsat fosta provincie romană pradă invaziilor migratorilor. Cei dintâi care și-au făcut apariția în teritoriile abandonate de Aurelian au fost vizigoții, urmând apoi gepizii, ostrogoții, avarii, slavii. Migratorii au provocat distrugeri ce au dus la decăderea civilizației romane. Săpăturile arheologice din Piața Muzeului (1990) au scos la iveală doar resturile unei locuințe romane luxoase, care beneficia de hipocaustum (încălzire prin podea). Fugind din fața invadatorilor, locuitorii orașului Napoca au ascuns în pământ un tezaur de monede de argint și vase de ceramică terra sigillata, descoperite în săpăturile arheologice.
Invazia popoarelor migratoare au distrus antica cetate Napoca. Cele mai vechi informații medievale despre orașul Cluj le găsim în Cronica Notarului Anonim, Gesta Hungarorum. În secolul al X-lea, pe teritoriul vechii cetăți antice locuiau ”blasii et slavii”. Potrivit unei ipoteze, cetatea lui Gelu se afla pe dealul numit Calvaria din cartierul Mănăștur.
Din a doua jumatate a secolului al X-lea apar primele semne de locuire a maghiarilor. Pe strada Dostoievski au fost descoperite 11 morminte care au aparținut maghiarilor. Aceștia au cucerit Transilvania, pentru că aveau nevoie de minereurile de fier, cupru, aur, de sarea și lemnul care nu se găseau în Pannonia. Cucerirea a fost urmată de organizarea unui episcopat al Ardealului, fondat de Ștefan cel Sfânt în anul 1009. Treptat s-au constituit comitatele după model apusean. Documentele din 1177 îl pomenesc pe comitele de Clus, Thomas comes Clusiensis . Prima atestare a centrului comitatului datează din 1213, sub numele de Castrum Clus.
Initial Castrum Clus s-a aflat pe dealul Calvaria și avea în subordine mina de sare de la Cojocna. Invazia tătaro-mongolă a distrus castrul și centrul comitatului s-a mutat la Liteni. Supraviețuitorii invaziei, călugării benedictini, au înlocuit numele deCastrum Clus cu Abația din Clus.
În cetatea pustiită de tătari în 1241, sașii au construit o așezare fortificată numităvilla Clusvar. Acest sat a fost ridicat la rang de oraș în 1316, de către regele Carol Robert de Anjou. Unul dintre avantajele recunoașterii Clujului drept oraș era faptul că avea proprietățile garantate de rege.
Din secolul al XIV-lea teritoriul Transilvaniei a suferit atacurile Imperiului Otoman. Locuitorii au început să-și construiască locuri de refugiu. Sunt construite peste 300 de fortificații, fie biserici-cetăți, fie cetăți-biserici. În primul caz biserica este transformată în fortăreață, cum este Valea Viilor, iar în cel de-al doilea în jurul unei biserici este construită o cetate, de exemplu cetatea Biertan.
Cele mai importante orașe ale Transilvaniei s-au înconjurat de ziduri : Cluj, Sibiu, Brașov, Sighisoara, Bistrița, Sebeș, Mediaș.
Ludovic cel Mare (1326-1382) scoate orașul de sub autoritatea voievodului
Transilvaniei și îi permite să folosească ca blazon imaginea unei porți de cetate cu trei turnuri de apărare (1377).
Orașul, cunoscând o perioadă de pace și prosperitate, și-a mărit posesiunile. În 1367 regele Ludovic cel Mare a colonizat pe dealul Feleacului familii de români, care au întemeiat satul Feleac, rămas în proprietatea Clujului până în secolul al XIX-lea.
Sigismund de Luxemburg (1368-1437) transformă Clujul în ”Oraș Liber Regesc” (1405) și îi acordă dreptul să-și aleagă conducătorii. Orașul se înconjoară cu ziduri de apărare, cu turnuri și metereze. Turnurile erau întreținute pe timp de pace și apărate pe timp de război de diferite bresle. Zidurile orașului adăposteau o suprafață de 45 ha și se întindeau pe linia urmatoarelor străzi: Avram Iancu, Gheorghe Șincai, Emil Isac, de-a lungul canalului Morii, a străzilor Octavian Petrovici, Andrei Șaguna, Cuza Voda.
În interiorul zidurilor s-a format rețeaua de strazi. Din Piața Mare porneau străzile:Platea Mager - strada maghiarilor (B-dul 21 Decembrie), Platea Pontis- Strada Podului (Regele Ferdinand), Media Platea - Strada de Mijloc (B-dul Eroilor), Platea Torda- Strada Turzii (Strada Universității), Platea Luporum - Strada Lupilor (Strada Kogalniceanu), Platea Monostorum – Strada Mănăstirii (Strada Memorandumului).
Orașul a devenit treptat un important centru cultural, artistic și meșteșugăresc. Au fost construite cele două biserici: Sfântul Mihail și Biserica de pe Platea Luporum (Strada Mihail Kogalniceanu). Doi sculptori clujeni, Martin și Gheorghe, au devenit celebri prin lucrarea Sfântul Gheorghe omorând balaurul[1] executată la Praga pentru regele-împărat Carol al IV-lea de Luxemburg.
Există o primă atestare documentară despre începuturile învățământului public din Cluj (1409), fiind amintit Gaspar notarius et rector scholarum . În aceeași perioadă funcționa și o școală confesională catolică la care aveau acces nu numai tinerii din oraș, ci și din alte părți ale Transilvaniei.
Dezvoltarea meșteșugurilor, eleganța și frumusețea orașului i-au atras numele deAurea civitas sau orașul-comoară, iar în documente era menționat ca Transilvaniae Civitas Primaria – Primul Oraș al Transilvaniei. Conform unei legende, turcii credeau că orașul era îmbrăcat în aur, în realitate renumele câștigat s-a datorat priceperii meșteșugarilor: zidarii erau neîntrecuți în ridicarea zidurilor, fierarii făureau cele mai trainice arme, mărfurile cizmarilor, țesătorilor, croitorilor, giuvaergiilor erau vestite pentru eleganța lor. În toate bisericle preoții bine pregătiți rosteau predici emoționante.
În timpul răscoalei de la Bobâlna (1437), orașul, fraternizând cu răsculații, a fost supus unui asediu în urma căruia a pierdut titlul de civitas, dar l-a redobândit printr-un document oferit de regele Vladislav al III-lea la 29 septembrie 1444. Clujenii, primind vestea reabilitării de ziua Sfântului Mihail, i-au construit acestuia o statuie pe care au așezat-o deasupra portalului principal al Bisericii.
În orașul-comoară vine pe lume, în ziua de 23 februarie 1443, viitorul mare rege al Ungariei, Matia Corvinul, fiul lui Iancu de Hunedoara și al Elisabetei Szilagyi. Marele luptător împotriva turcilor a găsit Clujul un oraș sigur, capabil să-i protejeze familia în timpul când el se afla în campanii.
Iubind orașul în care s-a născut, între 1450-1490, regele Matia a emis 41 de privilegii în favoarea lui, cu scopul de a stimula meșteșugurile și comerțul . Din cauza importanței sporite, Clujul se impune ca un oraș de prim rang în Transilvania.
Înfrângerea maghiarilor la Mohacs, în anul 1526, a avut drept consecință transformarea Ungariei în pașalâc și a Transilvaniei în principat autonom sub suzeranitate otomana (1541).
Soția regelui Ioan Zapolya, Izabela, împreună cu fiul ei s-au refugiat la Cluj, locuind o vreme în mănăstirea dominicanilor (actualmente mănăstirea franciscanilor).
După Reforma lui Martin Luther (1517), ideile protestante larg răspândite în Europa, pătrund și la Cluj începând cu anul 1545. Gaspar Heltai, om de cultură și predicator luteran a înființat o tipografie la Cluj în 1550, tipărind primele cărți. Dieta Transilvaniei dominată de protestanți a desființat ordinele călugărești, secularizându-le averile. Preoții și călugării catolici au fost alungați din oraș, locuitorii fiind atrași de ideile calvine și unitariene. Principele catolic Ștefan Bathory a sprijinit înființarea unei școli iezuite, care în 1581 s-a transformat în Universitate, prima din Cluj și din Transilvania. Universitatea avea trei facultăți: de Teologie, Filosofie și Drept. Titlurile acordate studenților erau de bacalaureat, magistru și doctor. Din cauza luptelor religioase, iezuiții au fost alungați din oraș, iar Universitatea a fost închisă (1603).
După o scurtă vreme de relativă prosperitate urmează o perioadă de decădere, marcată de luptele cu turcii. Din cauza conflictelor și a împovărătoarelor răscumpărări față de turci, contemporanii remarcau cu amărăciune că ”orașul-comoară” s-a transformat în ”orașul- cerșetor”.
Înstăpânirea Habsburgilor în Transilvania a îndepărtat pericolul turcesc și a normalizat într-o oarecare măsură situația. Austriecii au construit fortificația de pe Cetățuie având ca scop încartiruirea armatei austriece și controlul cetății. Habsburgii, pentru a-i atrage pe clujeni de partea lor, au stabilit în oraș reședința guvernatorului (1790), Clujul devenind oficial capitala Transilvaniei. Împăratul Iosif al II-lea vizitează Clujul în 1794, fiind prima vizită a unui împărat Habsburg.
Clujul s-a împodobit cu edificii in stil baroc, reprezentative fiind Biserica Piariștilor (1718-1724) și palatul Banffy (1773), au fost construite Biserica Ortodoxă (1796) și Biserica Greco-Catolică Bob (1803). A început pietruirea străzilor, s-a introdus iluminatul public pe timpul nopții, iar în 1828 s-a deschis primul Casino unde se întâlneau literații, artiștii și oamenii politici.
În anul 1848, Imperiul Habsburgic a fost cuprins de revoluție. Românii transilvăneni, acționând pe cale petiționară pentru recunoașterea drepturilor lor politice, au intrat în conflict cu revoluționarii maghiari care s-au pronunțat pentru unirea Transilvaniei cu Ungaria. Dieta din Cluj a luat această decizie la 29 mai 1848.
După constituirea Imperiului Austro-Ungar (1867), Transilvania a fost integrată Regatului Ungariei, Clujul devenind ca mărime al doilea oraș după Budapesta.
În 1872 a fost construită Universitatea din Cluj numită, în 1881, Universitatea Franz Joseph, după numele împăratului austriac.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Clujul a devenit un oraș impresionant prin palatele și străzile construite: Palatul de Justiție, Palatul de Finanțe, Strada Bisericii (Iuliu Maniu) realizată dupa moda urbanistică haussmanniană.
După primul război mondial, Transilvania se unește cu România, Clujul rămânând în continuare reședinta județului.
În orașul de pe Someș, important centru cultural și artistic, funcționau peste 40 de tipografii, numeroase biblioteci și librării, două teatre, o universitate și un număr semnficativ de școli și licee. Teatrul Național și-a deschis porțile cu prima reprezentație în limba română la 14 mai 1919. Universitatea clujeană avea patru facultăți: de litere și filosofie, științe, drept și medicină. Grădina Botanică, fondată de profesorul Alexandru Borza în 1920, devine spațiu didactic și științific în cadrul Universității. Școala superioară de Agronomie, înființată în 1869, se transformă în Academia de Înalte Studii Agronomice, iar Conservatorul Orășenesc își ia numele de Consevatorul din Cluj. Funcționau de asemenea 28 de licee de baieți, 8 licee de fete, 60 de școli civile și 7 licee confesionale, 14 școli elementare de băieți și fete, 7 grădinițe.
În anul 1974, în ziua de 16 octombrie, după 658 de ani de la dobândirea titlului de civitas, Clujului i s-a adăugat și numele de Napoca, în amintirea strămoșilor noștri antici.
Cluj-Napoca este un oraș central-european, cu o istorie complexă, pe care o putem descoperi în monumentalitatea clădirilor impregnate de spiritul vremilor și de iubirea pentru frumos a celor vechi.
- GOLDENBERG, Samuil, Clujul în secolul al XVI-lea. Producţia şi schimbul de mărfuri,Bucureşti,1958.
- GUY MARICA, Viorica, Biserica Sf. Mihail din Cluj, Bucureşti: Ed. Meridiane, 1967.
- LAZĂR, Victor, Clujul, Bucureşti: Ed. Cultura Naţională, 1923.
- LUKACS, József, Clujul gotic, Cluj-Napoca: Ed. Biblioteca Apostrof, 2007.
- LUKACS, József, Povestea oraşului-comoară. Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale, Cluj-Napoca: Ed. Biblioteca Apostrof, 2005.
- PASCU, Ştefan, MARICA, Viorica, Clujul medieval, Bucureşti: Ed. Meridiane, 1969.
- PASCU, Ştefan, Istoria Clujului, Cluj-Napoca, 1974.
- LAJOS, Kelemen, Biserica Sf. Mihail din Cluj, în revista Boabe de Grâu, anul IV, 1933.
