Feeds:
Posts
Comments

Archive for October, 2012


La mulţi ani fericiţi, Majestate!
Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia POP  Data:  25.10.2012  Ora:  00:01  Citiri:  421

 

Un rege se naşte deja cu o ocupaţie, aceea de a servi şi conduce naţiunea în toate împrejurările.

Regele Mihai I,  forţat să se despartă de ţara sa, a luat cu el identitatea noastră pentru a nu fi atinsă de plaga comunistă. Întoarcerea Regelui trebuie înţeleasă ca o reîntoarcere la sine a românilor.

Majestatea Sa este cu noi şi acest fapt trebuie văzut ca un semn al Providentei de a ne arăta  că putem redeveni o ţară demnă. Avem nevoie să fim cultivaţi, civilizaţi şi simpli precum regele nostru este.

Remodelarea societăţii româneşti se poate realiza prin reinstaurarea Monarhiei, singura instituţie capabilă să pacifice România, să-i asigure unitatea şi stabilitatea.

Crezul nostru este că numai întoarcerea la trecutul nobil, întemeiat pe moralitate, responsabilitate și competenţă, poate să ne dea energia necesară pentru a construi o societate mai bună. Experienţa comunistă a fost una traumatizantă pentru România și cu grave consecinţe până astăzi. Din acest motiv, întoarcerea la trecutul istoric al României moderne este imperios necesară pentru a ne regăsi în jurul capului ţării care este Regele.

Noi suntem România Regelui Mihai I şi vrem să ne amintim în fiecare zi că suntem reprezentaţi de o personalitate rarisimă care ne face  mândri  şi demni.

Mulţumim Majestate pentru felul în care aţi purtat crucea în loc de coroană asemeni marelui Rege, Regele Regilor. Mulţumim pentru că aţi transmis Iubirea Voastră Majestăţii Sale Regina Ana şi Alteţelor Lor Regale Principesa Margareta şi Principele Radu.
Mulţumim pentru că n-aţi încetat să credeţi în destinul României şi pentru că Sunteţi pentru ca şi noi să Fim. La mulţi ani fericiţi Majestate!

http://www.ftr.ro/la-multi-ani-fericiti-majestate-61071.php


Tag-uri articol: Regele Mihai IaniversaremonarhieMajestate, …


Ultimele articole de Camelia POP:

Advertisements

Read Full Post »


Doctrine politice: Liberalismul (II)
Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia POP  Data:  29.09.2012  Ora:  12:20  Citiri:  124

Aveți curajul de a vă folosi propriul simţ al rațiunii! (Immanuel Kant)

Treptat, dar mai ales din secolul al XVII-lea, sub influenţa raţionalismului lui René Descartes sau a descoperirilor ştiinţifice ale lui Isaac Newton, ideea de progres etern îşi face tot mai mult loc în gândirea europeană.

După modelul legilor naturii, care asigură funcţionarea perfectă a Universului, se poate crea un sistem social capabil să asigure o existenţă mai aproape de perfecţiune. Asemenea idei se regăsesc în operele filosofilor: Thomas Hobbes, John Locke, David Hume, dar şi în sistemul politic englez.

Filozofii secolului al XVIII-lea aveau încredere în raţiunea umană, în puterea ei de a înţelege legile care guvernează lumea.

Thomas Hobbes, în opera sa principală ”Leviathan”, consideră că oamenii, pentru a-şi depăşi starea lor naturală dominată de sentimente, mai ales frica, este necesar să se organizeze şi să se conducă pe baza legilor.  Statul şi instiţutiile, creaţii ale societăţii, manifestă tendinţa de a îngrădi libertăţile individuale. Echilibrul între autoritate şi libertate poate fi stabilit de raţiune.

John Locke apreciază statul ca fiind o creaţie artificială al cărui scop este să elaboreze legi care să fie în conformitate cu binele comun, iar binele comun nu se poate realiza decât dacă indivizii dobândesc binele personal, pornind de la respectarea drepturilor lor: dreptul la proprietate, libertatea de manifestare şi egalitatea în faţa legii.

John Locke, în ”Al doilea Tratat despre Guvernare”, abordează problema separaţiei puterilor în stat: legiferatorul este bine să fie diferit de cel ce execută, după cum  respectarea legilor de către stat şi cetăţeni impune independenţa justiţiei.  Pentru a asigura o conducere unitară este nevoie  de o instituţie de  reprezentare a voinţei societăţii.

Montesquieu ( ”Despre spiritul legilor”), formulează de asemenea principiul separării puterilor în stat şi afirmă că legea este mai presus de oricine şi trebuie respectată  de către toţi, inclusiv de către rege, iar egalitatea în faţa legilor este unul dintre drepturile naturale ale omului.

Voltaire (”Absolutismul luminat”), pledând pentru o societate mai bună, considera că relele din societate pot fi îndreptate  printr-o alianţă între monarhi şi filosofi, realizandu-se o îmbinare între puterea primilor şi înţelepciunea ultimilor.

J.J.Rousseau scoate în evidenţă rolul societăţii de a acţiona împotriva unei puteri arbitrare. În lucrarea ”Contractul social” susţine că între popor şi monarh  se încheie un Contract, care garantează fiecarui individ drepturile şi libertăţile. Dacă monarhul nu respectă Contractul, instaurând Despotismul, poporul are dreptul să-l detroneze.

Ideile filosofilor se regăsesc în constituţiile revoluţiilor: franceză (1789) şi amenicană (1787), în programele revoluţionare şi în constituţiile secolului al XIX-lea, reprezentând până astăzi temeiul statului de drept şi al unei societăţi democratice.

Bibliografie:

John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, Scrisoare despre toleranţă, Editura Nemira,  Bucureşti, 1999

Dicţionar de filosofie şi logică, Editura Humanitas, 1996.

http://www.ftr.ro/doctrine-politice-liberalismul-ii-60269.php

Read Full Post »