Feeds:
Posts
Comments

Archive for July, 2012

Însingurare


Adu-ți aminte

de umbrele frunzelor

risipite pe gleznele noastre,

însingurare

era numele ce-l purtam atunci.

Peste troienile iernii,

au înflorit salcâmii

primăverii noastre,

iar tu în asfințit

nu-ti aminteai  zăpada

de pe trupul meu.

Advertisements

Read Full Post »


Portretul marilor oameni politici (III)-Regina Maria a României
Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia POP  Data:  24.05.2012  Ora:  22:20  Citiri:  1073

 

Într-o vreme fără eroi este bine să ne aducem aminte de cei pe care-i avem  și să ne hrănim din faptele lor. Un nume ilustru al secolul XX este fără îndoială Regina Maria a României. Fiică a lui Alfred, duce de Edinburgh  (fiul reginei Victoria a Marii Britanii) și a Mariei Alexandrova, Mare Ducesă a Rusiei (fiica țarului Alexandru al II-lea), regina Maria a purtat cu demnitate coroana regală, ca pe un simbol  al împlinirilor istorice ale tării sale. A înlocuit viața mondenă cu o viață activă, unind setea ei de libertate cu setea de libertate a românilor.  De pe pozitia  de suverană se vedea un ”constructor” chemat să colaboreze cu toți cei chemați să îndeplinească un destin istoric. Nu făcea diferențe între oameni, tratându-i pe fiecare după posibilitățile lor. ”Simt o dorință de a  merge alături de  muncitori , cei care ”fac”, pentru că eu sunt o suverană și ca atare sunt un constructor și trebuie să accept ajutorul celor care vor să mă ajute să construiesc și sunt capabili de aceasta, chiar dacă cei foarte rafinați îmi critică ajutoarele”.

În timpul războiului și-a câstigat numele de ”mamă a răniților” sau de ”regină soldat” prin felul în care a știut să fie alături de soldați, să le ridice moralul și să le panseze  rănile în spitalele Crucii Roșii. Sub influența ei regele Ferdinand a promis soldaților  reforma agrară și votul universal și a refuzat să sancționeze (aprobe) tratatul de pace separată încheiat cu Puterile Centrale (7 mai 1918). Refuzul regelui a cântărit mult în deciziile pe  care marile puteri  le-au luat la Paris-Versailles.

Regina Maria s-a dovedit la fel de energică și  în timpul tratatelor de pace de la Paris, unde a susținut dorința de unire a românilor,  aducându-le aminte oficialilor occidentali de jertfele armatei române pe câmpul de luptă. Pledând  cauza românilor, cu mult farmec și inteligență l-a cucerit pe primul ministru francez Clemanceau, căruia i-a lasat o amintire de neșters.

Cu aceeași dezinvoltură și noblețe a călătorit, în interesul României,  în America, unde a fost primită cu mult fast de primarul New York-ului, James J. Walker, care i-a oferit, în semn de admirație, cheia orașului. De asemenea, în onoarea minunatei regine, președintele american Calvin Coolidge a organizat o grandioasă recepție la Casa Albă. După această impresionantă primire a străbătut America de la est la vest câștigând o enormă popularitate.

Un timp prețios regina Maria l-a petrecut  la Balcic,  în ambientul unui castel construit cu mult rafinament și destinat să devină loc de întalnire al artiștilor epocii. În lungile dimineți solitare, reginei îi veneau în minte multe din momentele tensionate prin care a trecut alături de rege, dar și clipele de fericire deplina trăite în mijlocul unei națiuni iubite, căreia i-a lăsat moștenire memorabile cuvinte:

„Țării mele și Poporului meu,

Când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. […] Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare.

Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.

Am credința ca v’am priceput: n’am judecat, am iubit…”

 

Bibliografie

Regina Maria a României, Însemnări Zilnice, Editura HISTORIA, București, 2006

http://www.ftr.ro/portretul-marilor-oameni-politici-iii-regina-maria-a-romaniei-56681.php

 

Read Full Post »


Portretul marilor oameni politici (II), Ionel Brătianu
Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia POP  Data:  8.05.2012  Ora:  16:23  Citiri:  1095

 

Un popor îşi exprimă personalitatea  prin marii oameni, care dau măsura măreţiei lui. Ei  apar în istorie doar atunci când  popoarele au ceva de spus. Dacă astăzi România unită mai înseamnă ceva atunci trebuie să ne aducem aminte de cei care au acţionat în spiritul epocii, valorificând oportunităţile pentru ca ţara noastră să-şi întregească hotarele.

Viziunea lui Ionel Brătianu a marcat decisiv evoluţia istorică a României într-un moment de profundă schimbare, generat de prima  mare conflagraţie mondială.

Ionel Brătianu s-a  născut într-o zodie fericită ca fiu al unui tată de numele căruia se leagă fapte mari: cucerirea Independenţei, modernizarea României şi destinul unui partid încrezător în valorile europene şi naţionale, Partidul Naţional Liberal.

După modelul lui I.C. Bratianu, care a fost considerat mâna dreaptă a regelui Carol I, Ionel Brătianu  a colaborat în bune condiţiuni cu regele Ferdinand la marea operă de desăvârşire a unităţii naţionale şi de dezvoltare pe principii democratice a noului stat român.

Marele om de stat, Ionel Brătianu, s-a născut la Florica, judeţul  Argeş, în ziua de 20 august 1864, fiind cel dintâi fiu al lui I.C.Bratianu ( fost prim-ministru şi fondator al PNL). Avea doar 13 ani când l-a însoţit pe tatăl său pe frontul Războiului de Independenţă unde a asistat la o scenă memorabilă. Sub loviturile artileriei turceşti armata română era demoralizată, dar încet şi-a refăcut moralul după  primele lovituri de tun date la ordinul ministrului de război I.C.Brătianu. În scurt timp artileria inamică a fost redusă la tăcere.  Această scenă s-a întipărit adânc în mintea copilului,  mândru şi fericit de victoria armatei române.

Tatăl său l-a format şi  educat în spiritul responsabilităţii şi al datoriei refuzând să facă concesii. În acest sens este semnificativ un episod din viaţa lui Ionel Brătianu plecat la studii la Paris. La sfârşitul vacanţei de Crăciun, după o călătorie  de trei zile şi trei nopţi spre Paris, se prezintă la şcoală cu o zi întârziere. Tatăl său aflând întamplarea a refuzat să accepte orice fel de scuze, neputând concepe ca de dragul odihnei cineva să lipsească de la datorie. Foarte dezamăgit îi scrie fiului său ” Mi-ai dat măsura de ce-ai să fii. Este, dar de prisos ca să mă faci să o simt cu scrisorile tale, pe care poti fi sigur că nu le mai citesc”.  Atitudinea tatălui său i-a marcat profund caracterul, străduindu-se continuu să-şi depăşească limitele prin cultivarea voinţei.

Dar în egală măsură tatăl ştie să-i acorde fiului  toată încrederea, uimind până şi  pe regele Carol I cu atitudinea sa. Ionel Brătianu şi fraţii săi erau singurii ce se aflau în posesia dicţionarului cifrat al primului ministru. Regele surprins îşi manifestă mirarea exclamând ”Nu sunt decât nişte copii”, dar I.C. Brătianu deloc intimidat îi răspunde: ”De nimeni nu sunt mai sigur ca de ei” .

Contrar obiceiurilor vremii, după care copiii celor bogaţi studiau în străinătate, Ionel Brătianu urmează cursurile Liceului Sf. Sava  din Bucureşti  şi numai pentru că în ţară nu exista Şcoala Politehnică, studiile superioare le face la Paris în cadrul Politehnicii şi Şcolii de Poduri şi Şosele.

Debutul în viaţa politică îl face după moartea tatălui său (1891).  Convins de necesitatea de a-i continua opera politică candidează pentru Parlament la colegiul I, fiind ales deputat de Gorj (1895).  Înaintea unui colegiu de mari proprietari el are îndrăzneala să pună în discuţie chestiunea ţărănească şi să arate că : ”un stat democratic nu este pe deplin asigurat decât când în fiecare suflet există conştiinţa solidarităţii sociale”.

Datorită calităţilor sale are un traseu politic fulminant. În 1909, liberalii îl aleg preşedinte al partidului cu mult entuziasm afirmând că Ionel Brătianu reprezintă ”tot ce avea mai bun partidul şi ţara”  În acelaşi timp este desemnat de regele Carol I să ocupe funcţia de prim-ministru, pe care o deţine până în 1910. Peste patru ani  este chemat din nou să formeze guvernul, conducând România pe perioada războiului până în ianuarie 1918.

În cadrul Consiliului de Coroană, organizat la scurtă vreme dupa declanşarea conflictului, propunerea lui Ionel Brătianu  privind neutralitatea ţării noastre şi începerea tratativelor cu Antanta a fost susţinută de către majoritatea oamenilor politici, care s-au opus argumentelor formulate de regele Carol I de a intra în război de partea Puterilor Centrale.

Calităţile sale de vizionar au fost demonstrate în perioada urmatoare în ciuda dificultăţilor din timpul războiului, care i-au adus numeroase critici din partea adversarilor politici şi mai ales din partea lui P.P.Carp.

Imaginea României Mari o purta în inimă încă din copilarie. În numele acestei imagini, pe care o visa uneori cu ochii deschişi, s-a hotărât să declare războiul, să-şi asume răspunderea pentru cele mai dificile situaţii, să înfrunte cu curaj toate adversităţile şi să spere, în ciuda celor mai descurajatoare momente.

”Învinsul de la Iaşi”,  cum era numit din cauza pierderii în timpul războiului a unei mari părţi a ţării, inclusiv capitala, în ziua de 1 Decembrie 1918, cu ochii înlăcrimaţi de emoţie privea de departe alaiul regal care-şi făcea intrarea triumfală în capitala ţării. El, ziditorul de ţară, se mulţumea să fie doar unul din mulţime, care-şi luase răgazul  să contemple cu duioşie marea sa operă.

Având convingerea că România avea un destin de îndeplinit, la Versailles a pledat cu înverşunare cauza românilor refuzând orice compromis, motiv pentru care părăseşte conferinţa trântind uşile. Atitudinea sa mândră ,departe de a fi admirată în ţară, este criticată cu asprime, mai cu seama de Take Ionescu.

Cu aceeaşi forţă, liderul Partidului Naţional Liberal s-a implicat în procesul de redresare a ţării, de  integrare a provinciilor istorice şi de  democratizare a societăţii, fiind acuzat de abuz de putere. Datorită calităţilor sale de lider autentic  a influenţat activitatea tuturor guvernelor postbelice reuşind să asigure  continuitate  aplicării politicilor liberale, responsabile în mare parte de progresul şi dezvoltarea ţării.

Unul dintre neajunsurile regimului său se referea la relaţiile încordate cu liderii provinciilor istorice într-o perioadă când era nevoie de  conciliatorism şi colaborare.

Excesul de autoritate era resimţit şi în partidul naţional-liberal, Ionel Brătianu fiind acuzat că nu acceptă nici un fel de iniţiative.

In ciuda greşelilor făcute, marele om de stat şi-a legat numele de unul din cele mai fericite momente din istoria noastră. Ori de câte ori era obiectul atacurilor înverşunate, mândru de realizările sale, avea obiceiul să spună apropiaţiilor săi: ”Nu-mi pasă de pietrele ce mi se aruncă. Îmi pasă de piatra ce va aşeza pe mormânt”

Bibliografie: Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, Editura Gesa, București 1991 (reproducerea celei din 1935)

http://www.ftr.ro/portretul-marilor-oameni-politici-ii—ionel-bratianu-56193.php

Read Full Post »

Slove


Aș vrea să scriu

cu litere însângerate

în flacăra nemărginirii,

să am deasupra un cer

nu plin de stele,

ci de văpaia gândurilor lumii.

Să urc pe muntele iubit,

în  somn să mi te arăți,

mistere să-mi dezvălui,

să scriu nescrise rânduri,

în cartea de povești.

Dă-mi Doamne alte slove

mai potrivite să-ți dezvălui taina,

mintea cea dintâi în stare de mirare

să prindă taina gândurilor tale.

Read Full Post »

Somnul


Locuiesc cu pereții mei,

petrec timpul.

Cel ce vine e și cel ce pleacă,

așteptarea e fără sfârșit.

O închisoare mai zăvorâtă

decât celelalte.

Aici libertatea e cusută

cu fire de-argint.

 

Pot să plec și nu plec,

pot să râd și nu râd,

pot să fiu și nu sunt

somnul mă stăpânește.

Zeița Lete îmi ține degetul strâns

și mă hrănește

cu apa vie din izvorul morții.

Read Full Post »

Era frumos


Ea zicea că l-a așezat drept

în patul său de vecie

și că era frumos,

l-a fotografiat.

Șosetele erau albe,

costumul bărbătesc,

groapa avea o linie fină.

ziua si noaptea,

viaţa şi moartea

se țin de mână.

Read Full Post »

Norii


Privea cerul plin

de respirația toamnei,

tăcea și fuma,

norii măsurau clipa.

Read Full Post »

Older Posts »