Feeds:
Posts
Comments

Archive for November, 2011


Foaia Transilvană

Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia Pop  Data:  21.11.2011  Ora:  07:25  Citiri:  586

O sută de ani mai târziu de la momentul constituirii Bisericii Române Unite cu Roma (1698), în cetatea Clujului începea istoria construirii bisericii Bob, care poartă numele fondatorului ei.

La cererea episcopului Ioan Bob, secretarul gubernial Mihai Oros a cumpărat un teren pe strada Cărbunelui, la care s-au adăugat alte terenuri cumpărate de parohia greco-catolică în vederea construirii unei biserici catolice românești.
De-a lungul vremii, maghiarii și sașii au format majoritatea populației în orașul de pe Someș. Abia după venirea austriecilor, românii pătrund treptat în oraș, unii reușind să se afirme și să câștige poziții influente în jurul puterii imperiale. Ioan Bob, provenind dintr-o familie nobiliară românească, obține treptat recunoașterea sa fiind numit episcop de către Împăratul Iosif al II-lea și confirmat ulterior de Papa Pius al VI-lea în 1783.

Fiind o personalitate de excepție, episcopul Ioan Bob a reunit la Mănăstirea Sf. Treime din Blaj pe reprezentanții Școlii Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, împreună cu care a redactat și trimis la Viena mai multe memorii privind drepturile românilor, dintre care cel mai important este Supplex Libellus Valachorum (1791), semnat și de episcopul ortodox Gherasim Adamovici.

A contribuit în mod substanțial la dezvoltarea culturii și identității românești prin publicațiile sale și prin sprijinul acordat învățământului. El este autorul amplei lucrări de lexicografie tipărită în limba română: ”Dicționarul românesc, latinesc și unguresc” (Cluj, 1822-1823). Aproximativ 11.000 de cuvinte românești sunt grupate în două secțiuni: prima cuprinde cuvinte de origine latină, iar a doua, mai mică, reunește cuvinte provenind din alte limbi.

În aceeași idee a afirmării culturii și spiritualității românești, Episcopul Ioan Bob a susținut eforturile comunității greco-catolice de a-și construi o biserică, în situația în care românilor nu le era permis să-și ridice edificii de cult în interiorul cetății. Pentru a nu exista nici un fel de împotrivire, episcopul a decis să declare autorităților că viitoarea clădire va fi destinată unui magazin de alimente .

Biserica, edificată în stil baroc după planurile arhitectului Iosif Leder, unul dintre cei mai reprezentativi arhitecți ai stilului baroc transilvănean, a fost finalizată în anul 1803. De-a lungul vremii, edificiul a fost restaurat de mai multe ori. În 1906 a fost refăcută bolta naosului, iar după cel de-al doilea război mondial a fost repictat interiorul bisericii.

În 1948, în condițiile desființări cultului greco-catolic de către puterea comunistă, cea mai veche biserică românească din Cluj a revenit unei parohii ortodoxe, în administrarea căreia s-a aflat până în 1995.

Interzicerea Bisericii Greco-Catolice n-a însemnat dispariția ei, ci dimpotrivă, creșterea ei în plinătate și har prin jertfa martirilor și a celor care au înțeles că în vremuri de răstriște biserica trebuie apărată chiar cu prețul vieții.

Arestarea ființei noastre profunde cere întotdeauna sacrificiu. Putem fi arestați în multe feluri, nu numai de către cei potrivnici nouă, ci chiar de către noi înșine atunci când încetăm să mai fim, când ne identificăm cu excesele de tot felul, când pierdem reperele care ne-ar putea salva. Biserica rămâne un reper esențial care ne ține trează atenția asupra noastră, este locul de refugiu de unde începe Învierea.

(va urma)

Bibliografie: 

Dăianu Elie, Biserica lui Bob în Cluj. Însemnări de la întemeierea parohiei române Greco-Catolice din Cluj, Cluj, 1906.
Ierom. Silvestru Augustin Prunduș și Pr. Clemente Plăianu, Catolicism și ortodoxie românească- scurt istoric al Bisericii Române Unite”, Editura Viața Creștină, Cluj-Napoca, 1994.

Advertisements

Read Full Post »


Foaia Transilvana

Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia Pop  Data:  14.11.2011  Ora:  08:38  Citiri:  117

Biserica minoriților, azi Catedrala Greco-Catolică ”Schimbarea la față” a fost fondată în stil baroc de călugării franciscani în anii 1775-1779.

Călugării din ordinul întemeiat de Sfântul Francisc, considerându-se cei mai umili servitori ai lui Isus Cristos, își spuneau frates minores (frați minori). După întemeierea Ordinului în secolul al XIII-lea, frații minori s-au răspândit în toată Europa ajungând și pe teritoriul țării noastre. Cel mai vechi monument construit de franciscani la Cluj este Biserica de pe Ulița Lupilor (actuala stradă Mihail Kogălniceanu).
De-a lungul timpului Ordinul s-a implicat în constituirea și dezvoltarea comunităților contribuind substanțial la îmbogățirea lor spirituală și culturală.

În secolul al XVIII-lea, în condițiile mișcării reformatoare, frații minori s-au bucurat de numeroase privilegii imperiale. Astfel, cu ajutorul unei importante donații făcute de împărăteasa Maria Tereza, a început construirea edificiului religios situat pe Bulevardul Eroilor după planurile proiectantului Francisc Kitner. La scurtă vreme după terminarea Bisericii, turnul s-a prăbușit fiind refăcut trei ani mai târziu de către arhitectul Johann Eberhard Blaumann (Mircea Țoca, Clujul baroc, Cluj, 1983).

Diversitatea spirituală a Bisericii Catolice s-a extins în urma hotărârii episcopilor români de a se uni cu Biserica Romei în 1698. De asemenea, Uniții au beneficiat de-a lungul vremii de spijinul Papei. Școlile din jurul Bisericii Greco-Catolice au contribuit la formarea unei elite românești capabile să înceapă lupta pentru obținerea de drepturi politice.

Printre marile personalități ale românilor transilvăneni amintim doar trei dintre cei care au marcat profund conștiinta românească: Ioan Inocențiu Micu-Klein, Iuliu Maniu, Iuliu Hossu.

Biserica Greco-Catolică devine cu timpul o instituție reprezentativă pentru comunitatea românească din Transilvania dezvoltând la Blaj un important centru spiritual, cultural și politic. În urma eforturilor depuse de românii din Transilvania și de Regatul României, în 1918 s-a împlinit visul unității naționale.

În noul context Biserica Greco-Catolică a hotărât să mute centrul Episcopiei de la Gherla la Cluj. Pentru a dispune de o catedrală episcopală Papa Pius al XI-lea a cerut călugărilor Minoriți să cedeze biserica Uniților.

Episcopul Iuliu Hossu a adaptat interiorul Bisericii la stilul bizantin prin adăugarea iconostasului. În 1930, la terminarea lucrărilor, a avut loc inaugurarea catedralei episcopale, un reper spiritual și cultural pentru orașul de pe Someș.

Instaurarea regimului comunist în România a provocat mari perturbări în societatea românească afectând zonele cele mai profunde ale ființei omenești. Considerați ”dușmani ai poporului” și reprezentanți ai intereselor străine prin apartenența la Vatican, greco-catolicii au pierdut dreptul de a mai exista, biserica lor fiind desființată în 1948 în urma unei decizii arbitrare venită de la Moscova. Cei 12 episcopi au luat drumul închisorilor împreună cu alți mii de preoți și enoriași greco-catolici. Numit cardinal in pectore de către Papa Paul al VI-lea,
Iuliu Hossu și-a jertfit viața în numele credinței refuzând orice compromis cu puterea comunistă.

În împrejurările grave din 1948 Biserica de pe Bulevardul Eroilor a intrat în posesia Bisericii Ortodoxe Române până în 1998, când în urma multor tergiversări a revenit greco-catolicilor.

(va urma)
Bibliografie: Album, Clujul istorico-artistic, realizat de: Stefan Pascu, Viorica Marica, Mircea Țoca, Rudolf Wagner, 1974

http://www.ftr.ro/mici-istorii-clujene-xiii-biserica-minoritilor-51572.php

Read Full Post »


Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia Pop  Data:  8.11.2011  Ora:  11:03  Citiri:  16

Ziua Armatei sărbătorită la 25 octombrie este strâns legată de personalitatea Regelui Mihai I. Ieșirea României din război la 23 august 1944 se datorează Majestății Sale, Regelui Mihai I, Opoziției democratice și Armatei.

Mareșalul Ion Antonescu,  dupa dezastrul de la Stalingrad, s-a  convins că Germania nu dispune de o forța militară capabilă să învingă Uniunea Sovietică și că trebuie găsite noi soluții pentru a proteja România de invazia Armatei Roșii. În acest sens l-a mandatat pe Mihai Antonescu (viceprim-ministru si ministru de externe) să stabilească contacte cu Statele Unite ale Americii și Marea Britanie pentru a convinge puterile occidentale de pericolul sovietic care plana asupra României, dar și asupra Europei.

Iuliu Maniu, conducătorul Opoziției democratice, a purtat de asemenea tratative cu Aliații occidentali în vederea protejării integrității teritoriale a României. În intervențiile sale Iuliu Maniu a arătat că opinia publică a fost în dezacord cu hotărârea mareșalului Ion Antonescu de a continua războiul dincolo de Nistru.  Majestatea Sa Regele Mihai I,  a cerut în repetate rânduri mareșalului să retragă trupele românești de pe front.

De asemenea Iuliu Maniu a mai arătat că românii doresc ieșirea țării noastre din războiul hitlerist și continuarea lui alături de Aliați. Răspunsul din partea SUA și a Marii Britanii a fost descurajator arătând că România nu va putea trata numai cu Aliații occcidentali, ci va trebui să ajungă la o înțelegere cu Uniunea Sovietică.

În urma insistențelor din partea lui Iuliu Maniu, la sfârșitul anului 1943, Aliații occidentali au acceptat propunerea oficialului român de a trimite un reprezentant al Opoziției democratice românești pentru a trata direct cu puterile occidentale.

Pentru a negocia ieșirea României din război, Prințul Știrbey a fost trimis la Cairo unde se afla Statul Major al Comandamentului Aliat pentru Orientul Mijlociu.  În aprilie 1944 negocierile au ajuns într-un punct critic în condițiile în care armatele sovietice ajungând pe Prut  se pregăteau să invadeze România.  Succesele militare i-au permis Uniunii Sovietice să impună  țării noastre propriile sale condiții de armistițiu și anume: separarea de Germania și continuarea războiului alături de Aliați; restabilirea frontierei româno-sovietice din 1940, eliberarea prizonierilor aliați, pătrunderea Armatei Roșii pe teritoriul țării. În schimb Uniunea Sovietică se angaja să spijine România în efortul său de a recupera Transilvania de Nord.

Iuliu Maniu a încercat să vină cu noi propuneri pentru a se evita controlul sovietic pe teritoriul țării noastre, dar Aliații au cerut României să se pronunțe clar în privința acceptării sau respingerii condițiilor armistițiului.

Mareșalul Ion Antonescu a respins propunerile Aliaților argumentând că acceptarea lor însemna capitularea României în fața Uniunii Sovietice.

Partidele democratice PNL, PNȚ, PSD, care s-au opus războiului și dictaturii antonesciene, au constituit în luna iunie a anului 1944 Blocul Național Democrat. La presiunea Uniunii Sovietice a fost acceptat în Bloc și Partidul Comunist condus de Lucrețiu Pătrășcanu, un partid redus ca număr, dar interesat sa colaboreze cu partidele democratice.  Regele Mihai I împreună cu reprezentanții Blocului Național Democrat au acționat în direcția scoaterii  României din război și alăturarea ei efortului de război aliat.

Situația devenea deosebit de critică o dată cu ofensiva sovietică pe frontul românesc la 20 august 1944. Ieșirea României din război se impunea cu toată imperativitatea. Cu sprijinul Armatei, Regele Mihai I a organizat la Palat o întrevedere cu Ion Antonescu în după-amiaza zilei de 23 august 1944, pentru a-i solicita încă o dată mareșalului să accepte încheierea imediată a armistițiului.  În condițiile refuzului, regele a dat ordin ca Ion Antonescu și Mihai Antonescu să fie arestați. Uzând de prerogativele sale constituționale, regele l-a numit prim-ministru pe generalul Constantin Sănătescu. Acesta a format un guvern militar din care urmau să facă parte în calitate de  miniștri fără portofoliu reprezentanții partidelor: Iuliu Maniu (PNȚ), Constantin I.C.Brătianu (PNL), Constantin Titel Petrescu (PSD) și Lucrețiu Pătrășcanu (Partidul Comunist).

În seara zilei de 23 august, Regele Mihai I s-a adresat națiunii anunțând că România a rupt relațiile diplomatice cu Germania și a încheiat armistițiul cu Națiunile Unite.  De asemenea a declarat că se vor mobiliza toate forțele în vederea eliberării Transilvaniei de Nord.

În condițiile în care comandanții sovietici tratau țara ca pe un teritoriu cucerit, Iuliu Maniu și Constantin Brătianu, pentru a reduce amestecul sovieticilor, l-au sfătuit pe Constantin Sănătescu să încheie armistițiul oficial cât mai repede.

Armistițiul s-a semnat la 12 septembrie 1944, guvernul român angajându-se să participe cu cel puțin 12 divizii de infanterie  și să susțină operațiunile militare împotriva Germaniei și Ungariei. De asemenea România își asuma împovărătoarea despăgubire de război de 300 milioane de dolari către Uniunea Sovietică. Din punct de vedere teritorial, România pierdea Basarabia și Bucovina de Nord, dar recupera Transilvania de Nord.

Pe baza angajamentelor militare armata română, cu un efectiv de 385.000 de militari, s-a alăturat celei sovietice împotriva unităților militare germane și ungare rămase la nord și la est de Carpați.

Până la 25 octombrie 1944 întreg teritoriul României a fost eliberat. Armata română ar fi putut să câștige ofensiva de pe frontul de vest  cu câteva zile mai devreme, dar a vrut să lege succesul său militar de ziua Regelui Mihai I.

Nefiind degradat militar Regele Mihai I a rămas mareșal al Armatei Române și după instaurarea regimului comunist în 1948 și după aceea până azi.

La 25 Octombrie Armata Română comemorează nu numai curajul și jertfa soldaților români, ci și efortul regelui Mihai I de conlucrare cu armata sa în acțiunea de eliberare a Transilvaniei de Nord. În egală măsură Armata Română, sub comanda aceluiași Rege, s-a alăturat efortului aliat de război până la victoria finală împotriva Germaniei naziste și a aliaților săi.

Bibliografie:

1. A. Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurecției române din august 1944, Cluj-Napoca, 1979.
2.  Keith Hitchins, Război și pace. 1940-1947, în Istoria României (coord. Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor), Editura   Enciclopedică, București, 1988.

http://www.ftr.ro/regele-mihai-i-si-armata-51448.php

Read Full Post »


Categorie:   OPINII  Autor:  Camelia Pop  Data:  22.06.2011  Ora:  00:30  Citiri:  1337

Împrejurările în care Majestatea Sa Regele Mihai I a venit la putere au fost deosebit de dramatice, țara pierduse importante teritorii, iar regele Carol al II-lea s-a dovedit incapabil să gestioneze situația. Regimul carlist nu a fost un factor catalizator capabil să mențină unitatea națională a statului român și din aceasta cauză efectele Pactului Ribbentrop-Molotov (1939) aveau sa fie dezastruoase pentru România. Raptul teritorial suportat de țara noastră prin pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord, a Transilvaniei de Nord și a Cadrilterului l-au convins pe rege de necesitatea unui guvern militar. În aceste condiții, generalul Ion Antonescu este convocat să formeze guvernul (4 septembrie 1940). O zi mai târziu, Ion Antonescu îi impune regelui să-l investească cu toată puterea autoproclamâdu-se Conducător.

La insistențele acestuia, regele Carol al II-lea abdică, la data de 6 septembrie 1940, în favoarea fiului său Mihai I. După modelul german sau italian, Generalul Antonescu îl îndepărtează pe regele Mihai I de la conducerea statului instaurând un regim de dictatură militară. Cum liderii partidelor democratice, Iuliu Maniu (PNȚ) și Constantin I.C. Brătianu (PNL), au refuzat să participe la constituirea unui guvern de uniune națională, generalul Ion Antonescu a format un guvern din legionari și militari, proclamând România stat național-legionar. În același timp, a orientat România spre Axă, aderând la Tripartit (Germania, Italia, Japonia). Colaborarea cu legionarii a durat până în ianuarie 1941, când au fost îndepartați de la putere. Dupa abrogarea statului național-legionar, în februarie 1941, generalul Ion Antonescu a impus un guvern militar instaurând un regim de dictatură. La 22 iunie 1940, a antrenat România în război de partea Germaniei naziste în vederea recuperării Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Recunoscând importanța recuceririi teritoriilor românești, regele Mihai I i-a acordat lui Ion Antonescu înalta distincție de mareșal, dar a protestat împreună cu liderii partidelor democratice față de continuarea războiului alături de Hitler dincolo de Nistru.

În numele onoarei militare, mareșalul a continuat războiul în ciuda protestelor venite din țară din partea regelui, a partidelor istorice și a opiniei publice, recurgând la două justificări: una ideologică “cruciada împotriva comunismului” și alta militară “cînd o armată se află în război, armata acestei țări trebuie să meargă până în fundul pământului ca să câștige războiul”.

După trecerea Nistrului, Marea Britanie a declarat război României la 6 decembrie 1941, fiind urmată de Canada Australia, Africa de Sud, iar la 12 decembrie 1941 România a declarat război Statelor Unite ale Americii. Eșecul armatei hitleriste pe frontul de est l-a convins pe mareșalul Ion Antonescu să înceapă tratativele cu Aliații în vederea scoaterii României din război. În același sens, a purtat tratative cu Aliații și Iuliu Maniu, dar atât Marea Britanie cât și Statele Unite au impus României tratative cu Uniunea Sovietică. Țara trecea printr-o situație deosebit de tensionată în condițiile în care trupele sovietice ocupau nordul Moldovei, iar bombardierele anglo-americane lansau bombardamentul asupra Gării de Nord din București. Regele Mihai I, constituind în jurul său un bastion al democrației și convingând armata să treacă de partea sa, l-a convocat pe mareșalul Ion Antonescu la Palat pentru a-i cere încă o dată să trateze cu Uniunea Sovietică. Mareșalul răspunzând negativ la solicitarea regelui a fost arestat în după-amiaza zilei de 23 august 1944. În seara aceleași zile, regele Mihai I a citit Proclamația către țară prin care anunța ieșirea României din războiul hitlerist, reveirea la democrație și continuarea razboiului alături de Aliați.

Ieșirea României din războiul hitlerist a determinat prăbușirea frontului balcanic și a scurtat războiul cu șase luni, după cum afirmă azi lordului-primar al Londrei, Sir Arthur Gavyn. “Acțiunile domniei voastre au salvat mii de vieți, au scurtat războiul cu cel puțin șase luni. Pentru ceea ce ați reușit în perioada Voastră de domnie – scurtată de împrejurările nefericite – mulți dintre noi astăzi, familiile și prietenii noștri, vă datorează existența”.

Prin armistițiul din 12 septembrie 1944, României i s-a refuzat un comandament propriu, armata română fiind integrată în Frontul II ucraininean.

În pofida speranței regelui, revenirea la democrație a României a fost de scurtă durată, sovieticii profitând de pătrunderea armatei roșii în țară au penetrat instituțiile statului și au organizat acțiuni antiguvernamentale cu ajutorul Partitidului Comunist Român, principalul instrument de influență folosit de liderul sovietic Iosif V. Stalin. Crearea stării de haos a fost planificată și instrumentată de la Moscova pentru a justifica în faţa Mari Britanii şi a Statelor Unite necesitatea intervenţiei. Astfel, reprezentantul lui Stalin, Vişinski a sosit la București și a impus, neținând cont de poziția regelui, guvernul Petru Groza la 6 martie 1945. Regele a protestat față de măsurile antidemocratice (epurarea instituțiilor, organizarea lagărelor de deținuți politici și a tribunalelor populare) luate de noul guvern comunist declanșând greva regală prin refuzul său de a semna acte guvernamentale în perioada august 1945 – ianuarie 1946. Soluționarea crizei de către Aliații la Moscova n-a îmbunătățit cu nimic situația în condițiile falsificării alegerilor din 1946, a desființării partidelor istorice, a arestării și exterminării elitei politice și culturale românești în închisorile comuniste. Ultima piedică în calea instaurării depline a comunismului în România a reprezentat-o Regele Mihai I. Înlăturarea Sa s-a produs abuziv și neconstituțional la 30 decembrie 1947. Fără nici o consultare a poporului român, România încetează să mai fie Monarhie fiind proclamată Republică Populară.

După un lung exil înainte și după revoluția din 1989, Majestatea Sa s-a întors acasă. Deși a găsit o Românie profund schimbată, el n-a încetat s-o iubească și să acționeze pentru binele ei, pledând în majoritatea capitalelor europene pentru integrarea noastră în NATO și Uniunea Europeană. Eforturile Casei Regale a României sunt continuate cu discreție și devotament de către Altețele Lor Regale Principesa Margareta și Principele Radu.

Prezența Majestăților Lor Regele Mihai I și Regina Ana, a Altețelor Lor Regale Principesa Margareta și Principlele Radu oriunde printre noi lasă o amintire de neșters și ne ajută să conștientizăm cum prin fire nevăzute se țese în noi simțul demnității și al onorabilității.

http://www.ftr.ro/articol-erou-nu-tradator-domnule-presedinte-1912.php

Read Full Post »


Categorie:   DIN CLUJ  Autor:  Camelia Pop  Data:  5.10.2011  Ora:  09:07  Citiri:  2526

Articol de: Prof. Camelia POP 

După ’89 am aşteptat marea schimbare, care nu s-a produs în termenii aşteptaţi de noi şi din această cauză ne-am descurajat treptat, iar astăzi, în plină criză mondială, credem că am pierdut toate şansele unei schimbări profunde şi reale. Dar tocmai criza este marea noastră şansă fiindcă în toate perioadele de criză oamenii au devenit deosebit de inventivi şi creativi. Acum e momentul să reînviem cultura şi tradiţiile noastre, să le facem cunoscute lumii şi astfel să ne găsim un loc în marea familie în care ne-am integrat în calitate de români şi europeni.
Biserica, marea şcoală a comunităţii
Întoarcerea la trecut, la principiile care au stat la baza civilizaţiei noastre creştin-europene ar putea fi un exerciţiu util  în demersul nostru de a ne reinventa.  Astăzi vorbim tot mai mult de comunitate, dar oare există ea cu adevărat? Avem noi un centru în jurul căruia să gravităm? În trecut cetăţile aveau în centrul lor Biserica, iar în jurul ei piaţa de unde porneau străzile. Biserica era un reper esenţial, marea şcoală a comunităţii. Dacă am readuce acest reper în viaţa noastră, credeţi că ar fi un lucru foarte rău? Ce avem în absenţă? O societate haotică în goană după câştiguri, părinţi grăbiţi, obosiţi, copii abandonaţi, care adesea îşi găsesc refugiul în droguri. Lumea în care trăim nu le oferă copiilor posibilitatea de a visa la idealuri, de a lupta pentru împlinirea lor, ci doar modalităţi de a ajunge foarte repede la bunăstare şi ”împlinire”. Dacă astăzi am construi un oraş din temelie probabil l-am construi în jurul unui mall.

Schimbarea începe cu noi
Stă în puterea noastră să schimbăm lucrurile, să nu mai trăim sub semnul fatalităţii, ci să ne convingem guvernanţii că e timpul sa creeze contexte favorabile care să ne stimuleze forţele creatoare, să-i convingem că ei sunt în slujba noastră şi nu în slujba intereselor lor. Dar mai întâi trebuie să ne reamintim că orice schimbare începe cu noi, că înnoirea noastră atrage înnoirea celor din jur. O societate prosperă se poate construi numai dacă facem din educaţie o prioritate. O societate evoluată şi liberă nu mai are nevoie de legi constrângătoare pentru că legile trăiesc în membrii sai.

“Copiii noştri nu sunt copiii noştri”
Educaţia este cheia schimbării. Să ne educăm mai întâi pe noi ca părinţi  şi educatori pentru a înţelege spiritul nou cu care vin pe lume copiii noştri. Khalil Gibran spune: “Copiii noştri nu sunt copiii noştri, ei sunt fiii şi fiicele dorului de viaţă de ea însăşi îndrăgostită”. Ce spune poetul? Că ei nu sunt copiii noştri, că au gândurile lor, visele lor, că au propriul lor destin. Educatorul are misiunea de a moşi naşterea omului din interiorul copilului, de a-i cultiva mintea, sufletul şi trupul deopotrivă. O minte şi un suflet echilibrate şi instruite vor imprima trupului frumuseţe si strălucire.
La baza oricăror mari schimbări din toate timpurile a stat un elan spiritual, o voinţă de a construi o societate întemeiată pe valorile morale. Purtătorii noului spirit au fost întotdeauna reduşi la număr, dar treptat ei au reuşit să creeze o stare de spirit care a generat  schimbarea. Fie ca noi să fim creatorii unei noi stări de spirit, care sa coaguleze voinţele şi capacităţile creatoare ale tuturor, pentru ca împreună să construim un viitor mai bun şi mai sigur.

http://www.ftr.ro/foaia-transilvana—educatia-este-cheia-schimbarii-50850.php

Read Full Post »


Categorie:   SPECIAL FTR  Autor:  Camelia Pop  Data:  25.10.2011  Ora:  00:01  Citiri:  1197

Autor: Camelia POP

Un rege se naşte deja cu o ocupaţie, aceea de a servi şi conduce naţiunea în toate împrejurările.

Regele nostru,  forţat să se despartă de ţara sa, a luat cu el sufletul nostru de români pentru a nu fi atins de plaga comunistă. Acesta ar putea fi un sens profund al salvării noastre, iar întoarcerea Regelui o aducere aminte că şi sufletul nostru s-a întors.

Majestatea Sa este cu noi şi acest fapt trebuie văzut ca un gest din partea Graţiei Divine prin care ni se arată că nu suntem singuri, că avem un Rege şi deci un viitor.

După revoluţie regele emoţionat s-a grăbit să vină la noi, dar a fost alungat, în 1992 a venit din nou, mulţi ne-am bucurat şi am plâns dar apoi ne-am lăsat stăpâniţi din nou de somnul uitării. Abia în 1997, Regele a fost primit cu adevărat prin grija preşedintelui Emil Constantinescu, dar noi eram prinşi în mrejele tranziţiei şi aproape nu am observat, iar regele ne-a iubit în tăcere, a lucrat pentru noi fără să ne spună.

Regatele moderne ştiind ce înseamnă prestigiul instituţiei monarhice au renovat-o pe baza noilor principii, dar au păstrat nobleţea ei istorică. Avem nevoie să fim cultivaţi, civilizaţi şi simpli precum este regele nostru. El poate să ne inspire pe toţi, dar mai ales poate să imprime instituţiilor respectabilitatea necesară pentru a putea fi transformată România într-un stat civilizat.

Monarhia modernă asigură unitate, solidaritate şi mai ales stabilitate. Elisabeta a II-a, regina Marii Britanii, întrebată de ce nu intervine asupra unei decizii guvernamentale a răspuns că este foarte greu, pentru că nu poate să contrazică guvernul pe care l-a numit.
Citind Testamentul Regelui Carol I am înţeles ce rol major poate să joace Monarhia într-un moment greu pentru ţară. România a avut nevoie de 48 de ani de stabilitate, asigurată de domnia lui Carol I, pentru a deveni o ţară respectată. La capătul acestui şir lung de ani regele a spus următoarele cuvinte: ”Viaţa mea este aşa de strâns legată de această de Dumnezeu binecuvântată ţară, că doresc să-i las şi după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie şi de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi şi noapte, m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acum o poziţie vrednică între statele europene.”

Crezul nostru este că numai întoarcerea la trecutul nobil, întemeiat pe moralitate, responsabilitate ţi competenă, poate să ne dea energia necesară pentru a construi societate mai bună. Experienţa comunistă a fost una traumatizantă pentru România ţi cu grave consecinţe până astăzi. Din acest motiv, întoarcerea la trecutul istoric al României moderne este imperios necesară pentru a ne regăsi, pentru a ne reinventa în jurul capului ţării care este Regele.

Mulţumim Majestate pentru felul în care aţi purtat crucea în loc de coroană asemeni marelui Rege, Regele Regilor. Mulţumim pentru că aţi transmis Iubirea Voastră Majestăţii Sale Regina Ana şi Alteţelor Lor Regale Principesa Margareta şi Principele Radu.
Mulţumim pentru că n-aţi încetat să credeţi în destinul României şi pentru că sunteţi pentru ca şi noi să Fim. La mulţi ani fericiţi Majestate!

http://www.ftr.ro/regele-mihai—90-de-ani-servind-poporului-sau-51184.php

Read Full Post »


Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia Pop  Data:  1.11.2011  Ora:  17:00  Citiri:  1255

La scurtă vreme după unirea Transilvaniei cu România, cetatea Clujului s-a îmbogățit cu un nou monument, Catedrala Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului”, construit în amintirea eroismului soldaților români din primul război mondial.

Edificiul este realizat în stil bizantin impresionând prin verticalitatea sa subliniată de tamburul cupolei, înconjurat de un foișor cu arcade.
Episcopul Nicolae Ivan, în urma cererii adresate Consiliului Dirigent condus de Iuliu Maniu, a primit aprobarea de a construi catedrala ortodoxă în parcul Teatrului Național precum și suma de două milioane de coroane austro-ungare.

În urma unui concurs de proiectare, câștigat de arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu, a început construcția catedralei la 10 septembrie 1923, bucurându-se de un important sprijin financiar din partea Casei Regale a României. Pentru a ilustra importanța edificării monumentului, la evenimentul punerii pietrei de temelie au participat Principele Carol, viitorul Rege Carol II și prim-ministrul I.I.C. Brătianu. De asemenea, Casa Regală a dăruit viitoarei catedrale un candelabru imens, care are deasupra Coroana Regală. Candelabrul se poate vedea și azi fiind plasat în naosul edificiului de cult.

 

Zece ani mai târziu, la 5 noiembrie 1933, avea loc ceremonia de inaugurare a Catedralei Ortodoxe, oficiată de primul patriarh al României, Miron Cristea. Cu această ocazie, la celebrarea liturgică a participat Regele Carol II, voievodul Mihai, principele moștenitor în vârstă de 12 ani, principele Nicolae, Alexandru Vaida Voievod și multe alte ilustre personalități.

După 70 de ani de la momentul inaugurării catedralei, la 2 noiembrie 2003, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Bartolomeu i-a avut ca oaspeți de onoare la oficierea liturghiei comemorative pe Majestățile Lor Regele Mihai I și Regina Ana. Într-o atmosferă de neuitat, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Bartolomeu a adresat Majestatilor Lor un mesaj inegalabil de recunoștință și prețuire.

În interiorul Catedralei, efectul spațial de liniște este creat de decorția interioră, dar și de sensul simbolic pe care credincioșii îl percep imediat. Biserica este o imagine a cosmosului, cupola simbolizând bolta cerului, iar naosul spațiul terestru.

 

Privind în jur, descoperim Icoana “Adormirii Maicii Domnului”, care redă într-o plastică desăvârșită minunea transfigurării ființei umane.
Fecioara Maria adoarme sub privirile apostolilor trezindu-se apoi micuță în brațele lui Isus. Fecioara Maria și Isus alcătuiesc o imagine în oglindă a Iubirii. Icoana Fecioarei Maria cu Isus în brațe este întregită de icoana lui Isus cu Maria în brațe.
(va urma)
Bibliografie:
Ștefan Pascu, Istoria Clujului, București, 1974.
Mircea Țoca, Clujul baroc, editura.Dacia, Cluj-Napoca, 1983.

http://www.ftr.ro/mici-istorii-clujene-xii-catedrala-%E2%80%9Cadormirea-maicii-domnului-51295.php

Read Full Post »

Older Posts »