Feeds:
Posts
Comments

Archive for December, 2012


Un crez: Unitatea tuturor românilor
Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia POP  Data:  1.12.2012  Ora:  00:01  Citiri:  208

În această zi de sărbătoare suntem  mai puţin veseli şi încrezatori, şi pe bună dreptate, astăzi nu avem prea multe motive de mândrie. În anul 1989 am ieşit dintr-o istorie nefericită şi vreme de 22 de ani tot tranzităm spre o epocă mai coerentă si stabilă.

Să privim spre  trecut, să  luăm ca model vremea când şi la noi  domnea ordinea, legalitatea, iar idealurile animau spiritele.

Ar fi bine să credem în noi asemeni făuritorilor de istorie, care tocmai din acest motiv au reusit să ne dea o patrie.  Dificultăţile noatre sunt oare mai mari decât ale lor?  Ei au făcut faţă războiului animați de idealul Unirii, au depus eforturi diplomatice prin cancelariile europene pentru a-i convinge pe mai marii vremii de dorinta noastă de unire, au construit si reconstruit România modernă. În patria întregită creativitatea a atins  înalte culmi  în toate domeniile, iar perioada interbelică a devenit în timp un reper pentru noi.

Cărturarii Școlii Ardeleane au crezut în  romanitatea noastră, pașoptiștii  în visul de unire a lui Mihai Viteazu, noi să credem în România regelui Ferdinand. Să renaștem și să construim din nou!

Artizanii Marii Uniri 

Regii României: Ferdinand şi Maria

„Vreau ca în timpul domniei mele, printr-o întinsă şi înaltă dezvoltare, patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizație, ce-i revine în renaşterea orientului european”

Regele Ferdinand

Nepotul şi urmașul regelui Carol I, Ferdinand, în momentul încoronării a promis ca va fi „un bun român”.  Şi-a respectat promisiunea atunci când a decis, împreună cu Consiliul de Coroană, intrarea României în război împotriva țării sale de origine, Germania, când a înfaptuit cele două reforme promise soldaţilor pe front de regina Maria, votul universal şi împroprietarirea țăranilor cu pământ, când  în cancelariile europene a reprezentat România şi în toate momentele în care a susţinut dezvoltarea țării pe principii democrat-constituționale.

În toate situațiile dificile regina a fost alături de rege încurajându-l, s-a dus pe front însufleţind armata română și pansând rănile soldaților în spitalele Crucii Roșii, a pledat în capitalele europene  dorința legitimă de unitate a tuturor românilor. A fost mama a şase copii, pe care i-a crescut în spiritul dreptăţii şi al iubirii faţă de ţara lor.

Ionel Brătianu

”Sunțeţi, domnilor, repezentanţii unui popor care este mândru și poate fi mândru de trecutul său, si care trebuie sa aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeti rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiti cât de modești pentru persoana dumneavoastă, nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentați”

Ionel Brătianu

Numit de unii istorici cel mai mare om politic şi bărbat de stat al României, Ionel Brătianu a purtat cu demnitate noblețea numelui său. Asemeni lui I.C. Brătianu, considerat mâna dreaptă a regelui Carol I, Ionel Brătianu  a fost în egală masură mâna  dreaptă a regelui Ferdinand.  Tatăl a fost  numit eliberatorul țării de sub turci, iar fiul întregitorul țării si constructorul ei.

Inginer de profesie instruit în Franţa, Ionel Brătianu şi-a început cariera politică ca membru marcant al PNL al cărui președinte a devenit în 1909.  S-a dovedit a fi un vizionar, prin capacitatea sa de a influența intrarea țării noastre în război de partea Antantei. A condus România pe perioada războiului, a pledat convingător, în cadrul Congresului de Pace de la Paris-Versailles, în privința recunoaşterii din partea marilor puteri a dreptului României asupra  Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei.  Dinamica dezvoltării fără precedent a României, în perioada care a urmat, s-a realizat datorită măsurilor înțelepte şi eficiente pe care conducătorii politici le-au luat sub influenţa puternică a lui Ionel Brătianu numit de regele Ferdinand „zodia bună a României”. S-a stins din viaţă în acelaşi an cu regele său (1927), lasând în urmă o Românie democratică si prosperă, cu un prestigiu internațional recunoscut.

Iuliu Hossu

„Dacă pentru strămoșii noștri români toate drumurile duceau la Roma, pentru noi, românii ardeleni drumurile duc la Bucureşti. Acesta este sionul neamului românesc”

Iuliu Hossu

Cardinalul Iuliu Hossu, pe-atunci episcop de Gherla, a participat în calitate de preot militar la primul război mondial fiind alături de soldaţii români cărora le-a pansat rănile şi le-a întreţinut vie speranţa în realizarea visului naţional. Lui i-a revenit onoarea sa citească, la Alba Iulia, Declaratia de Unire în memorabila zi de 1 Decembrie 1918, în faţă a peste 100.000 de participanți. De asemenea Iuliu Hossu împreună cu Alexandru Vaida-Voievod, Vasile Goldiș, Miron Cristea, viitorul patriarh, au reprezentat Marele Sfat Naţional Român  în faţa  Majestății Sale, regele Ferdinand,  căruia i-au înmânat Hotărârea de Unire a Transilvaniei cu România.

Cardinalul Iuliu Hossu este unul dintre martirii şi eroii neamului românesc pentru curajul de a se opune înrobirii si descreştinării  românilor, în condițiile instaurării regimul comunist. Pentru credința lui a fost încarcerat în închisoarea de la Sighet, fiind transferat, după aproximativ 5 ani de detenţie, la mănăstirea Căldarușani unde a trăit cu domiciliu obligatoriu vreme de 18 ani, până la sfâşitul vieţii.

Iuliu Maniu  – constructor de ţară şi martir

„Privim înfăptuirea unităţii noastre  naţionale ca un triumf al libertăţii româneşti”

Iuliu Maniu

După o instruire riguroasă la universitățile din Cluj, Budapesta şi Viena a devenit doctor în drept la numai 23 de ani. Animat de dorința de a lupta pentru drepturile românilor  a intrat in PNR din Transilvania şi înscriindu-se în cursa electorală a fost ales deputat în Parlamentul din Budapesta. În condițiile destructurării Imperiului Austro-Ungar  a acționat hotarât  pentru Unirea Transilvaniei cu România.  După marele moment de la 1 Decembrie 1918, ales  în funcţia de preşedinte al Consiliului Dirigent  a pregătit încorporarea Transilvaniei la România. Marele om politic și-a continuat neobosit activitatea în calitate de lider al PNȚ şi prim-ministru, fiind unul dintre cei mai mari  apărători ai valorilor democratice  şi creştine.

Suferința si moartea sa  în închisoarea comunistă de la Sighet  a fost un ultim gest de iubire pentru Dumnezeu şi neamul său.

http://www.ftr.ro/un-crez-unitatea-tuturor-romanilor-62133.php

Advertisements

Read Full Post »