Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Poeme’ Category


m-am născut într-un oraș românesc

din parinți românești

și duc o viață românească

zilnic trăiesc românește,

mănânc mâncare românească.

toate tacâmurile sunt românești,

cele italienești au fost izgonite

când părinții mei au plecat.

și farfuriile din portelan chinezesc

s-au ascuns prin casele altora.

Casa  este mai româneasca acum.

Advertisements

Read Full Post »

Trecem


Noi nu suntem carne din carnea parinților nostri,

Suntem visele vieții de ea însăși îndrăgostită.

Trecem și ne petrecem cu îngerii,

Împreună bem toate cupele pline,

Pe-nserat  cu aripile negre sau albe

Zurăm imbătați de viață.

Read Full Post »

Clipa


cu sacii grei de vise
să construim o casă
în mijloc o masă
cu scaune moi
doar pentru noi doi.

să stivuim în randuri
cuvinte și gânduri,
să dăltuim clipa
în panza de nori.

să trecem prin ziduri,
cu trupuri de vis
călătorind în noapte
spre focul nestins.

Read Full Post »

Ia-ma Doamne


Ia-mă Doamne la tine,

fă-mi trupul vânt, ploaie, arșiță,

nu-l pierde-n pământ,

gheea mi-e străină,

pe cerber nu-l cunosc.

Lasă-mi  trupul

pe-o aripă de pasăre,

să zbore dincolo de stele.

Ia-mă Doamne la tine,

prefă-mă-n gând

și-ngroapă moirele.

Read Full Post »

Însingurare


Adu-ți aminte

de umbrele frunzelor

risipite pe gleznele noastre,

însingurare

era numele ce-l purtam atunci.

Peste troienile iernii,

au înflorit salcâmii

primăverii noastre,

iar tu în asfințit

nu-ti aminteai  zăpada

de pe trupul meu.

Read Full Post »

Slove


Aș vrea să scriu

cu litere însângerate

în flacăra nemărginirii,

să am deasupra un cer

nu plin de stele,

ci de văpaia gândurilor lumii.

Să urc pe muntele iubit,

în  somn să mi te arăți,

mistere să-mi dezvălui,

să scriu nescrise rânduri,

în cartea de povești.

Dă-mi Doamne alte slove

mai potrivite să-ți dezvălui taina,

mintea cea dintâi în stare de mirare

să prindă taina gândurilor tale.

Read Full Post »

Somnul


Locuiesc cu pereții mei,

petrec timpul.

Cel ce vine e și cel ce pleacă,

așteptarea e fără sfârșit.

O închisoare mai zăvorâtă

decât celelalte.

Aici libertatea e cusută

cu fire de-argint.

 

Pot să plec și nu plec,

pot să râd și nu râd,

pot să fiu și nu sunt

somnul mă stăpânește.

Zeița Lete îmi ține degetul strâns

și mă hrănește

cu apa vie din izvorul morții.

Read Full Post »

Older Posts »