Feeds:
Posts
Comments

Archive for June, 2012


Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia POP  Data:  24.06.2012  Ora:  00:35  Citiri:  675

 

Garden Party 2011. În urma invitației Majestății Sale Regelui Mihai I, am participat în urmă cu un an la un Garden Party organizat la Palatul Elisabeta pentru a sărbători ziua de 10 Mai. Un număr important de invitați din toată țara au sosit în Grădina Palatului. Au fost,  de asemenea, prezenți numeroși reprezentanți ai vieții politice și culturale românești.

După Onorul dat de Gardă am cântat cu toții, acompaniați de fanfară, Imnul Regatului României.

Într-o atmosferă unică de emoție și entuziasm ne-am apropiat fiecare pentru  a face o reverență în fața celui care este Regele românilor. Deși o lungă perioadă de timp Coroana sa a fost Crucea exilului, noi n-am încetat să fim poporul lui, după cum el n-a încetat să fie regele nostru.

Pe acordurile muzicii de fanfară ne-am plimbat prin grădină căutând să ne încrucișăm pașii cu cei ai Majestății Sale Regelui Mihai I și ai Altețelor Lor Regale Principesa Margareta și Principele Radu. În jur erau pregătite mese cu vin și bucate alese pentru cei însetați de liniștea găsită  în Grădina Regelui.

Pe-nserat am părăsit grădina fără grabă, purtând cu noi amintiri de neuitat, multe dintre ele  înregistrate de aparatul de fotografiat pentru a fi arătate tuturor celor care ar fi vrut să fie cu noi.

 

La Opera Română. Anul 2011 rămâne Anul Regelui mai ales datorită momentului istoric când, după 64 de ani de tragică absență, în dimineața zilei de 25 Octombrie,  Majestatea Sa Regele Mihai I a vorbit națiunii române de la tribuna Parlamentului României.

În Mesajul său a apreciat eforturile țării  de revenire la democrație, dar a arătat că politica poate apăra democrația și libertățile doar dacă sunt respectate legile și instituțiile statului, doar dacă cei aleși sunt  un model de moralitate și competență.  De asemenea a subliniat rolul istoric al Coroanei Regale, de garant al unității, suveranității și independenței.

Ascultându-l pe Rege, cu siguranță toți am devenit mai conștienți că Monarhia nu aparține trecutului,  ci este și va rămâne un reper  de coerență și responsabilitate în jurul căreia națiunea română își poate redobândi demnitatea.

Răspunzând invitației Altețelor Lor Regale Principesa Margareta și Principele Radu, am participat la Concertul omagial dedicat Majestății Sale de la Opera Română din București.

Invitați speciali din partea Regelui au fost cei 70 de reprezentanți ai Caselor Regale ale Europei. Regina Sophia a Spaniei, regele  Simeon al Bulgariei sau Principele Alexandru al Belgiei sunt numai câteva dintre cele mai ilustre nume. Lor li s-au adăugat ambasadorul Statelor Unite, Mark Gitenstein, și ambasadorul britanic, Martin Harris, în kilt scoțian.  Regele a venit însoțit de Regina Ana, de Altețele Lor Regale Principesa Margareta și Principele Radu, de fiicele și nepoții Majestătii Sale, Principesele Elena și Maria, principele Nicolae și principesa Elisabeta Karina.

Mari artiști ai scenei românești, soprana Nelly Miricioiu, tenorii Vlad Miriță, Teodor Ilincăi, dirijorii Tiberiu Soare, Aurel Gheorghită, au dăruit Regelui și nouă tuturor o seara magnifică. Concertul a început cu ”Luarea Plevnei” de Anton Kratochwil și s-a încheiat cu Imnul Regal al României.  Printre cele mai cunoscute  piese interpretate au fost: ”Nunta lui Figaro” de Amadeus Mozart, ” Marșul triumfal” din opera Aida de Giuseppe Verdi și ” O sole mio” de Eduardo di Capua.

La sfârșitul Concertului am cântat cu toții Regelui ”La mulți ani”, trăind un moment de  maximă emoție.  Trecând pe lângă cei de afară, care scandau ”Regele Mihai”, am pornit spre casă cu inimile pline de bucuria unei clipe greu de mărturisit.

 

Din nou în Grădina Palatului. Celebrarea sărbătorii de 10 Mai împreună cu Regele a continuat și anul acesta, 2012, iar eu, prin grația Majestății Sale m-am numărat printre invitați. Grădina pregătită de sărbătoare ne-a întâmpinat cu muzică, vin, meniuri rafinate, într-o  atmosferă elegantă, impregnată de noblețe și stil. Rând pe rând și-au făcut apariția membrii Parlamentului și ai Guvernului României, ambasadori, reprezentanții bisericilor Ortodoxă și Catolică, militari, academicieni, dar și  artiști, profesori, ziariști, medici, oameni de afaceri, veniți din toată țara.

În prezența Majestății Sale Regelui Mihai I și Altețelor Lor Regale Principesa Margareta și Principele Radu s-a dat Onorul Gărzii și s-a cântat Imnul Regal.

Instrumentiștii militari au sustinut un concert omagial oferind lucrări de muzică militară, valsuri, tangouri, încheind cu  ”Marșul lui Carol I” de Iosif Ivanovici.

Un moment special dedicat Regelui, cu profunde semnificații simbolice, a fost oferit de trei piloți, care au survolat Palatul Elisabeta de trei ori la bordul a trei avioane purtând însemnul regal, crucea regelui.

Încercând să oprim timpul, să-l prindem în amintiri, ne-am făcut fotografii, am îmbrățișat în gând grădina Regelui și apoi ne-am îndreptat spre poartă având în minte dorința revenirii.

 

http://www.ftr.ro/intalnirea-cu-regele-57566.php

 

Read Full Post »

Cuvinte și gânduri


Cu sacii grei de vise

să construim o casă

în mijloc o masă

cu scaune moi

pentru noi doi.

Să stivuim în rânduri

cuvinte și gânduri,

să dăltuim clipa

în pânza de nori.

Să trecem prin ziduri,

cu trupuri de vis

călătorind în noapte

spre focul nestins.

Read Full Post »


Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia POP  Data:  12.06.2012  Ora:  00:34  Citiri:  198

Provenind dintr-o familie cu merite deosebite, înnobilată pe vremea Împăratului Leopold I, Iuliu Maniu  rămâne o figură emblematică a istoriei românești datorită caracterului său ferm, a înțelepciunii dovedite, dar mai ales datorită calităților sale de constructor de țară și de iubitor al democrației. Numit de Nicolae Iorga ”egumenul de la Bădăcini”, Iuliu Maniu a trăit pentru a-și duce la îndeplinire idealurile, nu s-a căsătorit, dedicandu-și viața responsabilităților sale de om de stat.

După terminarea studiilor juridice la Pesta și la Viena a fost cooptat la numai 24 de ani în conducerea Partidului Național Român.  Peste câțiva ani (1906) în calitate de deputat, reprezentând Vințu de Jos, comitatul Arad, a susținut primul său discurs în forumul legislativ de la Budapesta. Respectat de personalitățile vremii atât la Budapesta cât și la Viena, Iuliu Maniu a susținut convingător drepturile românilor transilvăneni, reușind de multe ori să-și impresioneze auditoriul.

S-a dovedit a fi un adevărat bărbat prin curajul său mai ales în toamna anului 1918, când i-a cerut lui Stoger-Steiner, ministru de război al monarhiei austro-ungare, să-i dea posibilitatea să organizeze sub comanda sa trupele române, care au facut parte din armata imperială. Unitățile militare românești conduse de  Iuliu Maniu au slujit pentru ultima dată monarhia asigurând ordinea și siguranța persoanelor în Viena și, după cum declara domnia sa, fără să se amestece ”în nici un fel de lupte politice dintre neamuri și partide, nici pro, nici contra”. De asemenea la solicitarea cehilor a trimis trupe la Praga venind în sprijinul Consiliului Național Ceh.

A susținut cu fermitate ”ruperea totală de Ungaria” în intalnirile pe care le-a avut la Arad cu ministrul minorităților etnice, Iaszi Oszkar, însărcinat cu misiunea de a convinge Consiliul Național Român să renunțe la pretențiile sale. Ministrul maghiar, tratându-l cu mult respect și apreciindu-i de fiecare dată sinceritatea, i-a adresat următoarea întrebare: ”Ce veți propune ?”, Iuliu Maniu a răspuns: ”Unirea cu România”.

Aflat la șefia Consiliului Dirigent a condus Transilvania vreme de doi ani până la integrarea în Regatul României. Impunerea administrației românești în Transilvania a întâmpinat mari dificultăți, dar cu toate acestea s-au obținut incontestabile rezultate. Inaugurarea Universității ”Regele Ferdinand” ca urmare a implicării marilor savanți români precum: Emil Racoviță, Victor Babeș, Iuliu Hațieganu, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, și a primei Opere din România, în februarie 1920, ar putea fi două exemple demne de reținut.

În cadrul noului stat român  Iuliu Maniu a susținut ”democrația și dreptatea socială în virtutea moralei creștine” și a apărat exercitarea puterii în spiritul constituției. Admirat și criticat, dar întotdeauna respectat, n-a abdicat de la principiile care l-au călăuzit toată viața. Trăind mereu cu conștiința împacată avea o seninatate aproape ”olimpiană, privea oamenii și evenimentele sub speciae aeternitas” după cum îl caracterizează Sterie Diamandi în cartea sa ”Galeria oamenilor politici”.

Același autor ne spune că în ochii marelui om s-a strecurat o undă de melancolie din cauza tentativelor de a fi compromis prin asocierea numelui său unor afaceri scandaloase, cum a fost afacerea Skoda. Ceea ce n-au îndrăznit mari săi adversari, maghiarii, au reușit românii. Iuliu Maniu a învațat să-și stăpânească revolta pentru a nu fi atinsă nici măcar cu gândul  România întregită, după secole de jertfe și așteptare. Privind departe,  n-a lăsat ca  mizeriile de moment  să umbrească ”splendoarea idealului împlinit”.

Asemeni lui Cato cel Bătrân din Roma Antică n-a adunat pentru el decât virtuți, acținonând liber, constrâns doar de conștiința sa. De pe poziția  de apărător al democrației a condamnat tendințele autoritare ale regelui Carol al II-lea, mașinațiunile politice și abaterile de la spiritul constituțional. A susținut democrația până la sfârșitul vieții și cu pretul vieții, criticând regimul dictatorial al lui Ion Antonescu și mai apoi pe cel comunist. Regimul Roșu, instaurat în România, l-a socotit un dușman periculos care trebuie grabnic înlăturat, fapt petrecut prin încarcerarea sa în închisoarea de la Sighet unde și-a pierdut viața în urma tratamentului dezumanizant la care a fost supus.

Cei care îl critică astăzi nu știu să facă diferențele între normalitate și anormalitate, între faptele mari și faptele mici, între faptele istorice și faptele politice.

Faptele mari și nu greșelile mărunte îl așează printre cei mari ai istoriei și printre martirii neamului.

Bibliografie:

Ionel Pop, Zaharia Boilă, Matei Boilă, Amintiri despre Iuliu Maniu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998.

Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, Editura Gesa, București 1991 (reproducerea ediției din 1935)

http://www.ftr.ro/portretul-marilor-oameni-politici-iv—iuliu-maniu-57215.php

Read Full Post »