Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Articole si interviuri presa’ Category


Şi românii pot fi solidari!
Categorie:   DE COLECTIE  Autor:  Camelia POP  Data:  2.04.2013  Ora:  16:12  Citiri:  128

Cu siguranţă poporul nostru nu este mai rău decât alte popoare. Şi el este dăruit cu instinctul binelui şi al solidarităţii umane. În perioade dificile, cum a fost perioada regimului comunist, se întâmpla să fii ajutat de persoane aparent ostile din cauza poziţiei pe care o ocupau în sistem.  Exista şi o complicitate a binelui şi ea funcţiona în tăcere, uneori ascunzându-se sub zgomotul vorbelor acuzatoare. În noi erau doi oameni, unul pe placul partidului comunist şi altul care trăia după conştiinţa noastră.

Este o posibilă explicaţie referitoare la incapacitatea noastră de a avea iniţiative, de a fi compasionali în văzul lumii nu numai în ascuns.

În perioada anterioară regimului comunist comportamentul nostru era diferit, pentru că aveam un rege, iar regele face gesturi cu valoare de simbol,  pune în mişcare energiile bune ale unei naţiuni.

Povestea de mai jos va ilustra într-o oarecare măsură felul nostru de a acţiona şi reacţiona într-o situaţie în care suntem chemaţi să fim solidari.

Toate ziarele scriu despre vizita preşedintelui american, Barack Obama, la un soldat român, Florinel Enache, rănit în Afganistan.  În luna mai anul trecut (2012) în timp ce se afla într-o misiune de cercetare terestră şi de securizare a unui obiectiv pe autostrada A1 din Afganistan un soldat român a fost grav rănit în urma  exploziei  unui dispozitiv improvizat. Rămânând fără picioare şi fără o mână, bravul soldat a fost spitalizat în Germania, iar în prezent este la spitalul militar Walter Reed din Statele Unite. Aici este îngrijit de  voluntara de origine germană, născută în România, Lilly Pierce, soţia unui ofiţer al Forţelor Aeriene Americane. Această doamnă extraordinară fiind alături de soldatul român vreme de 10 luni este profund impresionată de calităţile morale ale acestuia: curaj, demnitate, răbdare, spirit de sacrificiu.  Fundaţia ei, Lilly Pad, împreună cu Fundaţia Daniel Murariu au lansat un apel umanitar de ”sprijin pentru soldatul Florinel Enache”. Iniţiativa lor n-a rămas fără ecou, dovada fiind vizita la spital a preşedintelui american Barack Obama şi a Primei Doamne Michelle Obama.

Gestul preşedintelui nu este numai al unui om care rezonează cu suferinţa altui om, ci al unui conducător responsabil, conştient de sacrificiile tuturor soldaţilor, indiferent de originea lor etnică, de rolul lor de apărători ai unei lumi a păcii şi securităţii .

Între timp acasă consătenii lui Florinel Enache au construit o rampă de acces pentru deplasarea sa în scaunul cu rotile, iar Primarul Nicolae Tandra se preocupă să întocmească un dosar de ajutor social. Sunt fapte mici, dar importante.

Există şi la noi solidaritate, dar se manifestă izolat, noi nu avem forţa să acţionăm la o scară mai mare, să transformăm o faptă eroică într-o mândrie naţională, să tratăm cu maximum de seriozitate lucrurile importante şi să evităm senzaţionalul.

http://www.ftr.ro/si-romanii-pot-fi-solidari-65416.php

Read Full Post »


Un performer al Clujului, prof.univ.dr.Teofil Pop
Categorie:   DIN CLUJ  Autor:  Camelia POP  Data:  21.11.2012  Ora:  00:49  Citiri:  1356

Camelia Pop- Sunteți un medic de succes, aveți o clinică privată, care beneficiază de un management de excepție, sunteți un renumit Profesor cu o activitate științifică de invidiat, iubiți lucrurile frumoase și faptele mari , oferiți sprijin financiar  celor care luptă pentru succesul lor. Sunteți un performer, un alergător de cursă lungă, cum reusiți d-le Profesor?

Prof.Univ.Dr.Teofil Pop- Este foarte important ca o persoană care are succes în viață să aibă o moștenire genetică bună, să aibă cei șapte ani de acasă, să fie bine educat, civilizat și să înțeleagă că fără a te educa și cultiva în permanență nu valorezi nimic. În acest sens rolul mamei a fost foarte important.  Ea mi-a îndrumat primii ani de școală.

C.P: Ați fost elevul liceului ”Mihai Eminescu” în perioada 1962-1966. Ce amintiri v-au lăsat anii de școală? A existat vreun profesor care să fi avut un rol special în formarea și evoluția dvs?

T.P: Un moment important a fost când am dat examenul de admitere la Liceul ”Mihai Eminescu” unde am intrat printre primii. Acest liceu m-a modelat, iar eu m-am străduit să fiu un elev bun. Am avut rezultate frumoase la chimie și la anatomie, studiind intens cu d-na prof. Cosma și cu d-na prof. Mândrușca. Am participat la olimpiade, unde m-am plasat între cei mai buni, pentru că mă pregăteam să fac o facultate serioasă. Doamna prof.Cosma si d-na prof.Mândrușca m-au ajutat foarte mult pentru că la admitere la Facultatea de Medicină se dădea examen din chimia organică, anorganică și anatomie. Celor două profesoare le sunt profund recunoscător.

De asemenea eram foarte bun la sport, conduceam echipa de fotbal a Liceului ”Mihai Eminescu” și pentru că eram bine construit fizic și foarte rezistent, am participat și la probele de atletism câștigând multe premii. Dar vremea liceului a trecut…repede și frumos…  și iată-mă  în fața examenului de admitere…dar a trecut cu bine, l-am luat din primul tur.

C.P: V-ați orientat spre Facultatea de Medicină. A fost un destin alegerea dvs?

T.P:   Aveam preferințe pentru istorie, vreau să vă spun că pot să port o discuție cu un profesor de istorie despre toată istoria lumii, toate popoarele sunt bine catalogate în mintea mea. Cu toate acestea eu simțeam că am forța pentru a urma o profesiune mai grea. În timpul facultății am lucrat alături de profesorii mei. Astfel în anul IV de studenție am devenit șeful secției de chirurgie infantilă, iar din anul V am lucrat la Stanca unde am fost lăsat să asist la nașteri  și să fac câteva operații chirurgicale. Am fost în bune relații cu  Profesorul Mureșan care era Profesor la reumatologie și interne și m-a învățat să fac toate tipurile de infiltrații posibile. După terminarea facultății am luat post în zona Botoșani-Suceava la un spital unde aveam asigurate masa și locuința. Dupa o vreme am venit la Mihalț, lângă Alba-Iulia și apoi la Ocna Mureș, pentru că acolo a luat post de profesoară soția mea, cu care m-am căsătorit în 1973.  Doi ani mai târziu am ocupat prin concurs un post de asistent stagiar,  în 1979  am devenit medic specialist ORL și asistent universitar, iar în 1985 doctor în medicină, susținându-mi teza cu D-nul  Prof. Dr. Gheorghe Popovici. Din cauza blocării posturilor titlul de medic primar ORL l-am obținut abia în 1990. În anii următori am devenit Șef de lucrări (1991), Conferențiar (1998) și Profesor universitar (2005).

C.P: Activitatea științifică este la fel de bogată, aveți o mulțime de publicații. Cum reușiți să îmbinați activitatea de medic cu cea de Profesor universitar?

T.P: Un medic bun în primul rând trebuie să aibă o temeinică pregătire științifică, apoi el este nevoit să scrie, uitați-vă acolo, cărțile mele în lb. română și lb. franceză.  Atitudinea mea cu studenții este diferită, eu nu fac prezența, dar sala este întotdeauna plină. Ofer studenților cărțile mele,  întotdeauna la un preț modic, și la cursuri ne axăm pe partea practică a învățării, le prezint cazuri medicale din care ei învață. Un medic bun, pe lângă o pregătire teoretică solidă, învață din practică.

Eu îi învăț pe studenții mei, dar și eu mă instruiesc continuu, mereu mă întreb: ce știu și ce nu știu? La Bruxelles am învățat cu Prof. Dr. R. Vanwijck, la Universite catholique de Louvain-Cliniques universitaires Saint-Luc, specializându-mă în chirurgie plastică cervicalo-facială. Eu am multe specializări, tot ce este în jurul meu nu are granițe precise și atunci dacă știi să faci nu te limitezi la câteva tipuri de operații.

C.P: Care este relația dvs cu pacienții? Cum reușiți să-i câștigați?

T.P: Eu sunt amabil cu pacientii mei, le explic cum stau lucrurile și ce se poate face, apoi  le recomand să-mi urmeze sfaturile. Toți pacienții sunt tratați cu respect, ei sunt bolnavi, iar noi vrem să-i facem bine nu să-i criticăm.

C.P: Un medic adevarat învață toată viața. Este important să ai o anumită siguranță în muncă.

Să faci școala temeinic, să înveți tot ce se poate învața și apoi să continui toată viața să înveți.  Asta nu-i o rușine , este o rușine să spui că ești specialist și să nu știi să faci nimic. În același timp este foarte important să fii un bun practician. Îi spuneam odată unui medic: ”Dumneata nu poți opera numai în gașcă, eu pot opera și cu un portar”, eu cu oricine operez. Trebuie să fii sigur pe tine și să fii convins că faci bine ceea ce faci.

C.P: D-le Profesor, sunteți conștient de valoarea dvs și totuși modest.

T.P: Posibil să fiu cel mai bogat medic din România, dar nu-mi scot milioanele în fața nimănui. Banii pe care-i am sunt destinați dezvoltării clinicii și cât timp voi trăi voi dezvolta această instituție. Părerea mea este că banul dezumanizează, dacă nu urmărești un țel precis. Forța ta financiară nu are nici o legătură cu faptul că ai o ladă de bani, ci cu puterea de a crea și dezvolta ceva. Eu privesc spre viitor și tocmai de aceea am derulat programe de dezvoltare pe termen lung.

http://www.ftr.ro/un-performer-al-clujului-profunivdrteofil-pop-61864.php

Read Full Post »